George Bacovia (n. 4/17 septembrie 1881, Bacău – m. 22 mai 1957, Bucuresti)
S-a spun că e, prin formaţie, un simbolist, dar îşi depăşeşte opeca, aparţinând poeziei române moderne. E legat strâns de oraşul natal Bacău, unde s-a născut în 1881, ca fiu de comerciant. Numele său adevărat era George Vasiliu. Studii elementare şi secundare în oraşul de pe Bistriţa; studii superioare, de drept, la Bucureşti şi Iaşi, cu licenţa. Nu a profesat avocatura, ci a fost un mic funcţionar, trăind din greu şi dedicându-se poeziei. A fost hărţuit, mereu, de boală – fapt reflectat şi în versurile sale sumbre. În 1928, se căsătoreşte cu Agatha Grigorescu şi se mută la Bucureşti, unde soţia era profesoară (ea ne-a lăsat o biografie detaliată şi ilustrată).
A debutat în Literatorul lui Macedonski, însă primul volum Plumb apare în 1916 (premiat de Ministreul Artelor). Celelalte cărţi poetice apar destul de rar: Scântei galbene (1926), Comedii în fond (1936), Stante burgheze (1946). Versurile sale sunt profund originale, creând aşa numita atmosferă bacoviană. Ploua mereu, frunzele cad, corbii străbat văzduhul, pe stradă trec procesiuni funebre, decorul banal, amantii sunt bolnavi, copii subrezi, cadavrele se descompun, pretutindeni e plâns, tuse, agonie, moarte.
Capodoperele: Plumb, Decembrie, Lacustră, Cuptor, Nervi de primăvară, Amurg violet, Vocale s.a.
S-a stins în locuinţa din Bucureşti, în mai 1957. Privighetorile cântau în mărul de la fereastră. Statornica soţie Agatha îl ţinea de mână...
Sursa: www.ici.ro
George Bacovia - Rar
Singur, singur, singur,
Într-un han, departe -
Doarme si hangiul,
Strazile-s desarte,
Singur, singur, singur...
Ploua, ploua, ploua,
Vreme de betie -
Si s-asculti pustiul,
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua...
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine -
Si de-atâta vreme
Nu stie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni...
Tremur, tremur, tremur...
Orice ironie
Va ramâne voua -
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur...
Vesnic, vesnic, vesnic,
Rataciri de-acuma
N-or sa ma mai cheme -
Peste vise bruma,
Vesnic, vesnic, vesnic...
Singur, singur, singur,
Vreme de betie -
I-auzi cum mai ploua,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur...


1 comentarii:
Il iubim pe Bacovia pentru frumusetea sa interioara reflectata extrem de bine in poezia sa.
Trimiteţi un comentariu