DE CE- AI FI TRISTA?
De Grigore Vieru
Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
De nimeni si nicicand umbrita.
Norocul cerului e luna,
Norocul meu esti tu, iubito.
Te stiu de cand ca o zambila
Cresteai sub cer de primavara.
Erai frumoasa si copila
Frumoasa-ai fost si domnisoara.
De ce-as fi trist,
De ce-ai fi trista?!
Eu drag iti sunt, tu draga mie.
Dea Domnul si copiii nostri
Asa de fericiti sa fie!
Eu vad tristetea cum colinda
Prin dureroasa ta privire
Si vad, iubito, in oglinda
Cum zmulgi din par albite fire.
Iubita mea si-a mea comoara,
Nu mai fi trista chiar de-i toamna.
Frumoasa-ai fost si domnisoara,
Frumoasa ai ramas si doamna.
Te-albeste prima nea usoara,
N-o tainui pe sub naframa.
Frumoasa-ai fost si domnisoara
Si mai frumoasa esti ca mama.
Te bucura si nu fi trista,
Asa sunt toate randuite.
Frumoasa este orice varsta,
Un dar ce Domnul ni-l trimite.
.jpg)
.jpg)
w.JPG)
6 comentarii:
superb...
Imi place poezia si ideea. Astazi e vineri si sint usor melancolica asa ca ma duc sa caut ceva versuri.
Te saut,
dar chiar asa de ce sa fii trist/a? cat despre poet...genial si sensibil:)
@ Florin, multumesc pentru vizita
@ Niko, ma bucur ca iti place si tie poezia si astept sa preiei si tu ideea aceasta "poezia de vineri"
@ IlluzoricDream sa stii ca nu e prea placut sa vezi primele fire albe. Iti dai seama ca oricat ai fi vrut sa te feresti ai dat piept cu viata si nu mai exista cale de intoarcere :)
asa e, ai dreptate...dar...pana la urma, incolo ne indreptam cu totii...
ARUNCA O PRIVIRE AICI : http://vintagedresser.wordpress.com
Trimiteţi un comentariu