Decadenta Barbatilor Secolului XXI


Nu toate femeile suntem la fel, celor anacronice, ca mine, ne este greu sa trecem prin viata fara sa ne dorim si sa visam dragostea, in sensul cel mai sublim al cuvantului, chiar daca stim ca n-o vom avea niciodata. Eu una, nu pot. Am citit in Polemicile cordiale ale lui Octavian Paler despre Don Juanii secolului nostru, in fapt, despre decadenta barbatilor in raport cu dragostea, caci toti acum, toti barbatii, iau sabia lui Don Juan in mana si reteaza cu ea cele mai profunde sentimente ale acelor femei care ar indrazni sa nu se supuna regulilor mizerabile ale acestui secol. Don Juan nu mai este un cavaler, un cuceritor, un gentleman, un barbat care sa iubeasca pur si simplu, un barbat in cautare de idile romantate, pline de poezie. Don Juanii secolului XXI sunt pragmatici, cauta avantaje de orice natura, si cauta succesul numai in masura in care acesta i-ar netezi caile spre atragerea unor noi victime. Vorba lui Octavian Paler care spune atat de plastic ca, unii Don Juani sunt capabili sa arda ca un rug in iubire, pe cand cei mai multi nu pot trece de intalnirile pe ascuns, ferindu-se de asa-zisele lor iubite, iubite care sunt pentru acesti Don Juani degradati, doar niste relatii la care ei tin din considerente de confort sentimental, sexual sau, de ce nu, poate si material. Don Juan nu se mai catara pe scari de matase in dormitoarele iubitelor care freamata dupa perdele asteptandu-l... dar, mai bine sa redau cateva fragmente scrise de insusi Octavian Paler, genialul analist al degradarii spirituale a lumii secolului in care noi inca mai traim. Dumnealui a scapat, Dumnezeu sa il odihneasca in pace, asa cum afirma intr-una dintre ultimele aparitii la tv ca, nu isi doreste sa apuce o guvernare Basescu-Boc, simtind incotro se indrepta asa-zisa politica romaneasca. Si n-a mai apucat-o, l-a ferit Dumnezeu...


"Don Juan n-a rezistat, n-a ramas acelasi. Zau, domnilor, nu stiu cum se face ca barbatii sunt primii care nu se inteleg pe ei insisi. Si sunteti induiosatori cand va apucati sa va judecati intre dumneavoastra. De fapt nu-i iertati bietului andaluz nici in mormant succesele. Si pe urma nu credeti ca si in domeniul iubirii exista mediocritati si valori? Unii sunt in stare sa arda ca un rug in iubire, altii nu pot trece de intalnirile prin subsoluri. Iertati-ma, domnilor, e o diferenta intre cineva care coboara ca un sobolan intr-un subsol, ca sa nu-l vada nimeni, si altul care se catara pe o scara de matase. Din pacate lumea nu mai intelege, se pare, prea bine diferenta si nu-si da seama ca iubirea s-a degradat. Poate ca avem si noi femeile vina noastra in asta. Nu mi-am imaginat, de pilda, ca un individ fara har, slab ca un tar, trecut binisor de tinerete si cocosat, cu o fire infecta, rau si insolent pe deasupra, poate inhata sabia lui Don Juan, facand o fata tanara, frumoasa ca o tigroaica, sa-si paraseasca logodnicul si pe urma sa se sinucida. A lasat o scrisoare in care declara ca nu putea trai fara el. Si ma intreb atunci, asta a vrut lumea sa faca din Don Juan? Avem nu numai greselile pe care le meritam, ci si iubirea pe care o meritam. Am auzit intr-o zi un barbat zicand ca trebuie sa fii precaut cu femeile, deoarece o femeie vrea azi o floare, maine o blana si poimaine o masina. Si ca sa previna cererea masinii, unii nu mai dau nici o floare. Or, asta e mai rau ca o crima, e o greseala... cine a zis asta? A, da, Talleyrand. Un barbat, desigur, pentru ca barbatii se pricep sa dea definitii. Ei zic fie ca Napoleon, "Dragostea este o prostie facuta in doi", fie ca Pitigrilli, "In amor, ca si la testamente, ultimul este singurul valid si anuleaza pe cele precedente". Numai o femeie putea sa spuna "Dragostea este un nu stiu ce, care vine de nu stiu unde si care se sfarseste nu stiu cum".