Am adormit fara un gand anume si m-am trezit scriitoare. Deja aveam o carte. Mi-am scris repede titlul pe telefon sa nu-l uit. Am adormit si l-am uitat. Am deschis mesajul salvat in drafts si l-am citit; cartea mea suna cam asa: "Tu oricum nu stii sa cauti, cum sa caut, sa-ti exist". Si am avut un soc. Serios? Eu am visat asta? Ce scrisesem acolo? E atat de difuz. Geamul e murdar, si nu prea vad prin el. Ma chinui, ma apropii, il sterg cu maneca si nimic. Il sparg si apare altul in locul lui. In picioarele mele sunt infipte cioburi de la 14 geamuri pe care le-am spart. Dar oricum nu mai simt nimic. Am facut o fotografie, era faina compozitia. In timpul liber ma uit la cer, in stanga si in dreapta. In spate e mai complicat, daca imi misc tot trupul o sa lesin de durere, prefer sa raman lucida. Poate o sa ma salveze sarbatorile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu