Madame Bovary


Prin Madame Bovary, Gustave Flaubert uimeste prin minutiozitate, prin aglomerarea detaliilor care te fac, la fiecare pas, sa te regasesti mereu în rânduri. O opera clasica prin definitie, Madame Bovary prezinta ultimii ani din viata doamnei Emma Bovary, dupa casatoria acesteia cu Charles Bovay, un tânar ofiter sanitar. Nemultumirea Emmei este însa metafizica: isi imagineaza mult mai multe lucruri decât vede, experienta ei virtuala depasind-o pe cea reala. Pentru a se apropia cât mai mult de trairile ce-i faceau sufletul sa salte de bucurie (Charles devenind o rutina si încadrându-se obisnuitului nu o mai interesa într-un mod aparte) se refugia în satisfacerea poftelor materiale duse la extrem: orice lucru nou o fascina dar tot asa repede se satura de el: ,,Îsi procura un plan al Parisului si, cu vârful degetului pe harta, facea cumparaturi prin capitala. Cobora bulevardele, oprindu-se la fiecare colt, între liniile strazilor, în fata patratelor albe care închipuie casele. 

Vazu la Rouen niste doamne care purtau la ceas un ciorchine de brelocuri; îsi cumpara brelocuri. Vru' sa aibe pe semineu doua vaze mari de sticla albastra, si putin timp dupa aceea o trusa de fildes, cu un degetar din argint aurit.” Ceea ce mi s-a parut absolut fascinant în caracterul Emmei e ca ea nu privea adulterul ca pe un pacat, ca pe un lucru interzis, ci i se parea o activitate absolut normala pe care o practica pentru a iesi din rutina. Pe lânga toate acestea, nevoia de cumparaturi transformata în boala o face sa esueze din toate punctele de vedere. Nu demult auzisem vorbindu-se despre o forma de manifestare (de fapt este boala în toata regula), pe care o credeam noua dar care a existat din totdeauna, „shopaholismul” ce transpune într-adevar în zilele noastre pasiunea Emmei. Acum, nu cred ca mai e loc de multe alte prezentari. Cartea vorbeste de la sine!