Faptul ca dezbatem "teoria" unor prieteni confidenti si loiali, care nu vor dezamagi niciodata, prezinta o caracteristica generala a lecturii, un atuu al vietii cotidiene. De ce? Pasiunea data trebuie consumata. Toata treaba asta cu cititul e ca un drog. Sau, o comparatie mai potrivita ar fi asocierea cu focul, care arde si arde intruna. Focul reprezinta persoana mea, iar oxigenul, care intretine arderea, reprezinta cartile. Cu cat mai multe cuvinte, cu atat mai multa viata. Motivul ochilor. Daca am primit doi ochi, pentru asta vreau sa ii folosec. Daca orbesc, asta vreau sa fie motivul orbirii mele. Citesc pentru ca scriu. Am nevoie de indrumare, pentru a putea crea ceva nou. Cu cat imi voi imbogati vocabularul mai mult, cu atat va deveni din ce in ce mai usor sa excelez in arta scrisului. Din nou, atat pentru ceilalti, cat si pentru mine insami. Pentru ca trebuie. Cati dintre voi ati citit Pilda Talantilor? Ridicati mana! Ei bine, in cazul nostru, talantii reprezinta cunostintele pe care Dumnezeu ni le daruieste, fiecaruia dintre noi. "Doamne, cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci am castigat cu ei". Ce s-a intamplat cu cel care a primit un singur talant? L-a ingropat in pamant. Adica, a refuzat sa isi foloseasca cunostintele primite in scop prielnic sau neprielnic atat pentru el insusi, cat si pentru cei din jurul sau. Astfel, Dumnezeu s-a departat de el si i-a spus "Caci tot celui ce are, i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua". Asa ca, citesc pentru ca trebuie. Am nevoie de El.