Nevoia de Lectura!


De multe ori, un singur cuvant este suficient pentru o intreaga sfera: libertate. In lumea noastra avem libertate de exprimare, de a ne imagina in maniera proprie lucrurile. Bunul plac domneste. Nu este nicio satisfactie mai mare decat sa iti conturezi propriile decoruri, propriile personaje. Adoram sa ne folosim mintea pentru a diferentia sunetele naturii, creierul pentru a creea imaginile perfecte iar sufletul pentru a ingadui absolute orice. Un substrat inca bine ascuns, de care nu toti cititorii isi dau seama este conservarea si transmiterea limbii materne, in cazul nostru, dulcele grai romanesc. Limba in care ne-am nascut, in care am invatat sa spunem “mama”. Exista lucruri atat de echivoce pe care le putem exprima doar in limba romana. Exemplul cel mai de pret pe care il pot da este cuvantul “dor”. Dupa cercetari mai amanuntite va veti da seama ca acest cuvant nu se regaseste in nicio alta limba cu adevaratul lui sens pe care l-a capatat in limba romana. Putem spune “I miss you”, dar “imi lipsesti” nu este echivalent cu “mi-e dor de tine”. Avem nevoie de lectura pentru explorarea si imbunatatirea limbii, avem nevoie de lectura pentru a putea oferi cuvintelor noi intelesuri si noi dimensiuni.

Visand cu Ochii Deschisi


Cand eram copii, visam cu ochii deschisi la cum am fi putut si noi peste ani sa devenim Cenusarese si sa ne scriem propria poveste. Ne ascundeam sub patura numai la gandul ca lupul cel rau ar putea sa vina in camaruta noastra si am putea sfarsi precum bunicuta si Scufita Rosie. Mai tarziu, am auzit faimosul cantecel fredonat de cei sapte pitici si ne pomeneam in mijlocul strazii cantand de zor “Ai-ho, ai-ho”. Insa, toti copiii de atunci au crescut, au adunat povestile copilariei intr-un sertaras bine ascuns in suflet si am trecut la adevaratele carti. Am pornit cu Marile Sperante, David Copperfield si Winnetou. Am continuat cu Harry Potter, Coliba unchiului Tom, pentru ca, in final, sa putem devora Mandrie si Prejudecata sau Crima si Pedeapsa sau Urzeala Tronurilor. Dar in sufletele noastre inca putem gasi experientele de mult traite ce inca se rasfrang in lecturile de astazi. Scopul este, in fapt, sa ne pastram sufletele vesnic tinere si visatoare. Lectura va reprezenta mereu pentru noi o alinare si, chiar ca octogenari cand va fi cazul, vom putea sustine cu mandrie ca avem suflete tinere, inocente si serafice.


Daca privim in jurul nostru ce vedem? Copii. Nu copiii despre care vorbeam mai sus. Aceia ar trebui sa le fie recunoscatori persoanelor ce i-au indemnat sa imbratiseze o carte pentru ca asta a reprezentat lucrul decisiv pentru soarta lor. Asta pentru ca au gasit, rand pe rand si cu rabdare, un model in fiecare carte. Se spune ca orice copil are mai multa nevoie de modele decat de critici. Cu tristete spun ca modelele s-au transformat in adevarate fiinte “nobile” , ce emit pretentii uimitoare. Dar nimeni nu ne impiedica sa ne cautam modelele in povestile noastre preferate. Ei nu intreaba, nu cer nimic. Doar te ghideaza. si ce poate fi mai potrivit decat eroul tau preferat care sa iti ofere solutia la probleme. Modele precum Cosette si Gavroche sau Charlie Bucket a carui poveste, personal, mi-a adus lacrimi in ochi zile bune. Adevarate modele de caracter, de iubire si iertare. Astfel promovarea adevaratelor valori devine mult mai usor de cultivat. Doar priviti cu atentie substratul tuturor povestilor.